Etajul comercial al comercianților


Comerțul cu amănuntul în antichitate[ modificare modificare sursă ] Piețele de desfacere datează din cele mai vechi timpuri. Descoperirile arheologice privind existența comerțului, care, la acea vreme, implica probabil doar trocul, datează de peste de ani.

nu se poate actualiza binarul supersu cum să faci bani online foarte mult

Odată cu creșterea și dezvoltarea civilizației, trocul a fost înlocuit de comerțul cu amănuntul, care presupunea folosirea banilor. Se presupune că activitățile de vânzare-cumpărare ar fi apărut în Asia Mică Turcia de astăzi în jurul mileniului al VII-lea î. Hr [2]. Gharipour arată că s-au găsit dovezi privind existența unor magazine și centre comerciale în regiunea Sialk din Kashan î.

Hr [3].

Comerț cu amănuntul

Piețe publice în aer liber se găseau și în BabiloniaAsiriaFenicia și Egipt. În general acestea erau așezate în centrul orașelor. Artizani pricepuți, precum fierarii sau marochinerii, aveau ateliere pe aleile care duceau spre piață.

Deși își vindeau marfa din incinta propriilor spații, aceștia pregăteau și produse pentru zilele de târg [4].

Comerț cu amănuntul - Wikipedia

În Grecia Antică piețele erau amplasate în agoraun spațiu în aer liber, unde, în zilele de târg, bunurile erau expuse pe rogojini sau pe tarabe temporare. În Roma Anticăcomerțul se desfășura în forumuri. Roma avea două forumuri: Forumul Roman și Forul lui Traian. Cel din urmă era un ansamblu de mari dimensiuni care cuprindea clădiri în care magazinele ocupau patru nivele.

știri despre world trade center face bani fără să faci bani

S-ar putea spune că forumul roman a fost primul exemplu de punct de desfacere cu amănuntul permanent, cu spații deschise clienților [5]. În Antichitate, schimbul implica vânzarea directă prin intermediul negustorilor sau al vânzătorilor ambulanți, trocul fiind folosit și el în mod frecvent [6]. Fenicieniicunoscuți pentru calitățile lor de navigatori, se deplasau cu ușurință în bazinul Mării Mediteranedevenind o mare putere comercială în secolul al IX-lea î.

Aceștia importau și exportau lemn, materiale textile, sticlă, dar și produse alimentare, precum vinul, uleiul, fructele uscate sau diferite nuci și alune. Abilitățile lor comerciale au fost susținute de o rețea de colonii înființate de-a lungul coastelor Mediteranei care se întindea din Creta de astăzi până în Tanger și Sardinia [7].

Fenicienii nu se ocupau doar de comercializarea bunurilor materiale, ci și de răspândirea culturii. Pentru a funcționa, vastele rețele comerciale feniciene aveau nevoie de ample operațiuni de contabilitate și de o corespondență susținută cu partenerii.

  • Practicile comerciale oneste Predictibilitatea si onestitatea practicilor comerciale presupun existenta unor valori, a unor repere sau a unor standarde care sa arate permanent la ce practici si comportamente comerciale ar trebui sa se astepte participantii la piata.
  • reparam-electrocasnice.ro – Colegiul Producatorilor si Comerciantilor de Bijuterii din Romania
  • Reteaua comerciantilor parteneri Card Meniu

În jurul anului î. La scurt timp, comercianții și negustorii fenicieni au răspândit noul alfabet în întreaga regiune [8]. Diferite inscripții feniciene au fost descoperite în situri arheologice de pe teritoriul unor foste orașe și colonii ale acestei civilizații în întreg bazinul mediteranean, în cetăți precum Byblos în Libanul astăzi sau Cartaginaîn Africa de Nord [9].

Marele Bazar din Istanbul interior.

Înființat îneste considerat cea mai veche piață acoperită aflată în funcțiune fără oprire până în prezent În lumea greco-romană, piețele deserveau în principal populația locală. Producătorii locali, care, în general, erau săraci, vindeau mici cantități din surplusul de producție din propriile gospodării și cumpărau mici echipamente agricole, dar și unele obiecte de valoare pentru casele lor.

Negustorii se prezentau direct la porțile marilor producători, precum locuitorii cu stare, care dețineau domenii, astfel încât aceștia din urmă nu aveau de ce să meargă la piață. Moșierii foarte bogați se ocupau ei înșiși de distribuția produselor proprii, care putea implica chiar și operațiuni de import-export.

Documentele antice, dar și investigațiile arheologice au scos la iveală numeroase detalii despre operațiunile de export din antichitate [10].

Romanii preferau etajul comercial al comercianților cumpere bunuri doar din anumite locuri: stridii din Londiniumscorțișoară de la un anumit munte din Arabia etc.

Piețele erau și centre importante pentru viața socială [12]. Ascensiunea comerțului cu amănuntul și a tehnicilor de marketing a fost studiată intens în cazul Angliei și Europei, dar există relativ puține informații despre dezvoltarea acestor activități în alte arii geografice [13].

Cu toate acestea, studii recente au arătat că sisteme timpurii de comerț cu amănuntul au apărut foarte devreme și în China [14]. În anul î. Între anii d. Eckhart și Bengtsson au etajul comercial al comercianților că în perioada Dinastiei Song societatea chineză trăia într-o o cultură de consum, în care până și cumpărătorii obișnuiți, nu doar elitele, își permiteau să consume bunuri la un nivel ridicat [16].

Dezvoltarea culturii de consum a favorizat investițiile în imaginea companiei și practica etichetării, dar și apariția mărcilor simbolice, stimulând primele măsuri de protejare a mărcilor proprii și de etajul comercial al comercianților a unor concepte sofisticate de marcă [17].

escroci de opțiuni binare de gardă elvețiană opțiuni grafic

Peștele și alte mărfuri perisabile erau vândute însă prin intermediul piețelor, tarabagiilor, vânzătorilor itineranți, negustorilor de stradă sau al altor tipuri de furnizori ambulanți [18]. În secolul al XIII-lea, în orașele mai populate, au început să apară primele magazine. Galeria comercială medievală din Chester a reprezentat o inovație majoră care a atras cumpărători din mai multe zone învecinate.

Ruinele galeriei din Chester, despre care se crede că datează de la mijlocul secolului al XIII-lea, pot fi găsite și astăzi în Cheshire [20].

cum să faci bani cu 24 de opțiuni cum să faci bani pe teren

Un magazin tipic din secolul al XVII-lea, clienții fiind serviți printr-o fereastră care dădea direct în stradă Magazinele medievale aveau puține lucruri în comun cu cele din ziua de astăzi. Cox și Dannehl afirmă că experiența cumpărătorului era foarte diferită. Produsele erau rareori expuse publicului, iar tejgheaua era practic inexistentă. Cumpărătorii nu aveau posibilitatea de a testa marfa înainte de a o cumpăra.

Reteaua comerciantilor parteneri card Meniu/ Meal Card network merchant partners

Multe magazine aveau o fereastră de la care serveau clienții direct în stradă [23]. În afara orașelor mari, cele mai multe produse consumabile erau achiziționate din piețe sau târguri. Piețele erau organizate zilnic în orașele mai populate și săptămânal în zonele rurale cu o densitate mai scăzută a populației.