Opțiuni strategice pe forturi


Descoperire periculoasă făcută de un român care lucra la fundația casei Numită în cinstea opțiuni strategice pe forturi Andre Maginot, Ministrul francez al Apărării din acea perioadă, Linia Maginot consta în esenţă dintr-o serie de fortificaţii permanenete construite cu scopul ultimativ de a apăra graniţele Franţei de posibilele atacuri din partea Germaniei şi Italiei. Atât istoria cât şi memorialistica de război, au reuşit să ofere date preţioase referitoare la scopul pur defensiv al acestor construcţii.

Experţii care au încercat să justifice valoarea sa din punct de vedere militar, au descoperit de fapt că Linia Maginot a fost materializarea exemplului clasic în care politica preponderent defensivă pe timp de război ajunge foarte uşor falimentară atunci când realitate depăşeşte estimările iniţiale. Planificată în preajama anilor şi construită în totalitate cu o decadă mai târziu, Linia Maginot a fost puternic influenţată de experienţa Franţei în cadrul Primului Război Mondial.

Linia Maginot şi fortificaţiile care trebuiau să apere Franţa

Principalul scop al acestei uriaşe linii de fortificaţii era acela de a ţine o invazie terestră îndeajuns de mult la graniţe, până când Armata Franceză se mobiliza. Scopul secundar al Liniei era acela de a servi ca bază militară de la care să fie pornite contraatacuri eficiente şi de mare anvergură.

opțiuni strategice pe forturi

În esenţă, era o fortificaţie dispusă linear, compusă din forturi şi cazemate construite într-o linie neîntreruptă. Forturile erau  situate la o distanţă de maximum 15 kilometri unul de celălalt, în fucnţie de configuraţia geografică şi geologică a terenului.

opțiuni strategice pe forturi

Între forturile principale, erau ridicate numeroase cazemate care suplimentau gurile de foc ale forturilor. Forturile şi cazematele erau unite printr-o serie de tranşee iar suprafaţa de teren din faţa fortificaţiilor era prevăzută cu mine antitanc şi reţele de sârmă ghimpată.

Crima care ar fi putut declanşa ră Prin acest proiect se voia trecerea Armatei Române la o poziţie ofensivă, antitetică cu cea de până atunci, de apărare, însă strategia s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari greşeli ale tacticienilor români: înBucureştiul este ocupat de armata germană fără luptă deoarece, din lipsa de fonduri, fortificaţiile fuseseră dezarmate pentru a susţine fronturile de la Dunăre. Între şi Carol I, conducătorul României de atunci dispune construirea unui inel de fortificaţii, compus din 18 forturi şi alte 18 baterii, dispuse circular, pe 70 de kilometri, după cum am detaliat în articolul anterior. Cum Carol I împărtăşea aceleaşi convingeri, au fost alocaţi banii necesari şi s-a trecut la construcţia efectivă a celor 36 de puncte de apărare.

Linia Maginot era situată în paralel cu 10 kilometri faţă de frontiera de nord-est a Franţei. Forturi şi cazemate Niciunul dintre forturi sau cazemate nu era identic cu celălalt.

Structurile lor erau adaptate terenului şi nevoilor de apărare ale zonei unde fuseseră amplasate.

Urne speciale pentru baterii și acumulatoare portabile La mai bine de de ani de la conceperea lor, majoritatea acestor vestigii istorice zac dosite în spatele depozitelor şi a sediilor de firme înşirate pe marginea şoselei de centură, acoperite de gunoaie şi vegetaţie, prădate de hoţii de fier vechi în timp ce foarte puţini  trecători ştiu de existenţa lor. Şoseaua de centură a Bucureştiului, împreună cu linia ferată de centură, au fost construite concomitent cu sistemul defensiv şi integrate în partea interioară pentru a putea fi folosite şi pe timpul unui eventual atac. Cele 36 de fortificaţii - 18 forturi şi 18 baterii au fost construite pe vremea domniei lui Carol I, cu o frecvenţă aproximativă de doi kilometri, adică bătaia unui tun de calibru mic din acea vreme, fiind unite între ele printr-un set de tuneluri subterane, menite să faciliteze apărarea sau abandonarea fiecărui punct al centurii.

Principalele componente ale Liniei Maginot erau forturile, cazematele de interval, observatoarele, centurile de obstacole şi fortificaţiile de câmp deschis. Principalele edificii de apărare erau forturile care la rândul lor se constituiau din forturi mari şi forturi mici. Cele mari  erau de circa trei ori mai mari decât forturile mici şi erau echipate cu tunuri de calibrul 75, respectiv mm.

opțiuni strategice pe forturi

Forturile mici aveau rol de avanpost de infanterie, fiind prevăzute cu mitraliere de calibru mare, tunuri antitanc de 37, respectiv 47 mm. Un fort mic putea adăposti între soldaţi, iar unul mare avea capacitatea suficientă chiar şi pentru persoane.

Cazematele de interval aveau forme şi dimensiuni diferite, dar aveau întotdeauna două etaje şi erau construite din beton armat. Conţineau camere numeroase, în fiecare dintre acestea putând fi adăpostiţi soldaţi.

Fortificaţiile din jurul Capitalei. Istoria celei mai negre zile a Bucureştiului

Armamentul cazematelor era alcătuit de asemenea din mitraliere şi tunuri antitanc. Observatoarele erau de fapt tot un tip cazemate speciale cu pereţi foarte groşi, unde era grupat personalul de comunicaţii echipat cu echipament optic de ultimă generaţie destinat identificării şi observării trupelor inamice.

Observatoarele erau întotdeauna amplasate pe dealuri sau pe cel mai înalt punct din zonă. Centurile de obstacole erau de fapt dispozitive antitanc, compuse din terenuri minate şi reţele de sârmă ghimpată. Fortificaţiile de câmp au fost construite după definitivarea propriu zisă a Liniei Maginot şi constau din edificii din beton care aveau rolul de a suplimenta linia principală de fortificaţii acolo und eterenul nu permitea ridicarea unui număr satisfăcător de cazemate şi forturi.

Scopul lor principal era acela de a respinde atacurile localizate în punctele slabe ale liniei. Per total, Linia Maginot era compusă din 22 opțiuni strategice pe forturi fortificaţii de câmp, 36 de forturi, cazemate, 78 adăposturi de infanterie, 14 observatoare şi peste de blocuri betonate unde erau cazaţi soldaţii.

Gameplay[ edit ] A battlefield simulation, the game's title comes from the classic strategy text The Art of War written by Sun Tzu around B. It uses a rock paper scissors type of unit balance typical of the genre.

Mărire şi decădere Linia Maginot a fost construită între anii După acea perioadă, ansamblul de fortificaţii a fost constant îmbunătăţit până în data atacului german asupra Franţei din luna mai a anului Datorită dificultăţilor financiare ale vremii, unele forturi nu au fost terminate complet, iar o pentru o serie de cazemate nu s-au mai găsit suficiente arme pentru echiparea lor completă.

Prin definiţie şi scop, niciuna dintre unităţile care compuneau linia, nu era amplasată astfel încât să lupte izolat.

opțiuni strategice pe forturi

În teorie, orice atac german avea de înfruntat întreg dispozitivul de foc al Liniei Maginot. În realitate, Campania de Vest a Germaniei Naziste nu s-a împiedicat deloc de impresionanta linie de fortificaţii a lui Andre Maginot.

Berlinul, conştient de obstacolul deloc neglijabil al liniei, a ordonat invazia Franţei prin Ţările de Jos… Pe lângă acest aspect, luptele de teren i-au obligat pe strategii francezi să ordone ca trupele şi armamentul care deservea Linia Maginot să fie trimise pe linia frontului. Linia a fost ocupată apoi atât de germani, cât şi de trupele Aliaţilor care şi-au făcut în ea baze importante. După video opțiuni binare strategie celui de-al doilea Război Mondial, francezii au modificat o parte din ea, dar odată cu ridicarea Franţei ca putere nucleară, Linia Maginot a devenit un accesoriu anacronic care a ajuns să aibă în prezent opțiuni strategice pe forturi utilizări, de la muzeu la ferme de ciuperci, pivniţe pentru vinuri, bachiar cluburi şi discoteci.

În realitate, Linia Maginot a rămas o monumentală dovadă a ingeniozităţii omeneşti, precum şi un obiectiv militar care poate fi doar parţial învinuit de lipsa de orizont tehnologic şi militar a creatorilor săi.

opțiuni strategice pe forturi

Iar istoria îi confirmă perfect spusele.